Asta e povestea mea

Se spune că atunci când ne expunem povestea, ne eliberăm sufletul și facem loc pentru ceva nou. Cred totuși cu tărie că în momentul în care o și scriem, ne descătușăm cu adevărat de momentele și experiențele trecute și sedimentăm lecțiile care ne sunt necesare ulterior.

Și când am spus că ne expunem povestea, mă refeream că ne expunem și noi o dată cu ea. Din exterior poate părea ușor să-ți pui sufletul pe tavă, însă el devine ușor abia după ce faci acest lucru.

Recunosc că-i nevoie de curaj să admiți că iubești, că ai greșit, că te bucuri de viață sau că lupți pentru ea. Îți trebuie tărie de caracter să recunoști că ai fost înfrânt într-o bătălie, iar apoi să te aduni, să-ți iei angajamentul că vei merge mai departe și că nu vei renunța. Și tot cu temeritate se tratează deziluziile, speranțele și visele.

În fond, e nevoie de curaj ca să spui: ”Asta e povestea mea!”.