În timp ce ningea… [partea II]

Azi orășelul K. era înghețat – simțeam că ceva e diferit de celelalte zile; oare ce?

Terminasem mai repede munca la birou și mă grăbeam spre casă – da! după aproape două luni, acest loc a devenit acasă pentru mine. Zilele se scurg altfel aici – am independeța la care am visat mereu, și dacă tot vorbim despre vise, aici pot visa în voie.

Acum plănuiesc o escapadă în orașul luminilor. În 6 martie, adică aproximativ o lună,  decolez spre Paris  și am de gănd să petrec acolo câteva zile cum n-am mai avut demult. Prin urmare iau din bibliotecă atlasul ilustrat al metropolei în ideea de a-mi contura un itinerar. Doar că nedeschizându-l de atâția ani, am uitat cu desăvârșire ce se afla în el, așa că în momentul în care l-am luat de pe raft, a căzut foaia pe care erau scrise versurile:

”Iar …
Iar tu.
Iar nu pot spune nu.
Aceeași luptă cu destinul;
Ăsta e ultimul …
Cântec care ți-l scriu.”

Brusc în mintea mea se derula alt film …